Sfaturi de la tehnicienii de service

Pe forumuri, grupuri de FB etc. apar tot mai multe întrebări de genul: „uitați-vă la graficul de funcționare al cazanului, spuneți-mi dacă e în regulă?”.

Primul lucru care îi vine în minte unui tehnician de service: „scuze, prea puține date”.

Pentru a determina dacă cazanul (sau, de fapt, întreaga instalație) funcționează corect, trebuie să știm ce încălzim și cu ce putere a cazanului avem de-a face. În mod diferit ar trebui să funcționeze un cazan dimensionat „la limită” pentru clădire (puterea maximă a cazanului aleasă pentru necesarul maxim al clădirii) și diferit un cazan supradimensionat (puterea maximă a cazanului mult mai mare decât necesarul maxim al clădirii). Realitatea arată că atât instalatorii, cât și investitorii se tem de cazanele alese „la limită”, iar majoritatea centralelor cu care au de-a face tehnicienii de service sunt centrale cu cazane „puțin” prea mari. Este o problemă mare? Absolut nu!

Nu trebuie doar să uităm de o comandă corespunzătoare, care „va ține bestia în frâu, ca să nu mănânce atât”. Vorbim aici despre termostatul (regulatorul) de cameră. Termostatul și puțină pricepere din partea instalatorului sau a tehnicianului de service și putem avea totul sub control – cazanul va funcționa atunci când va fi nevoie, iar puterea sa (aparent) prea mare va fi un atu, datorită căruia cazanul, după o oprire mai lungă, va putea atinge rapid temperatura dorită.

Iată un exemplu: casă de 130 m2, bine izolată, construită conform noilor standarde, încălzire prin pardoseală. Cazan montat de 16 kW. Cu ochiul liber se vede că puterea nominală a cazanului este prea mare, chiar adoptând standardele pentru o clădire neizolată (100W/m2), este prea mult, iar aici avem de-a face cu o clădire al cărei necesar maxim, conform reglementărilor, ar trebui să fie de 40W/m2. Din păcate, instalatorul nu i-a propus clientului niciun sistem de comandă, în afară de reglarea temperaturii pe circuitul de încălzire (vane de amestec termostatice).

În imaginea marcată cu numărul 1 putem vedea un grafic exemplificativ al funcționării cazanului pe parcursul unei zile. A spune că nu era bine ar fi puțin spus. Cazanul se aprindea de mai multe ori în decurs de 24 de ore – se supraîncălzea rapid, se stingea, apoi temperatura cazanului scădea din nou și cazanul repeta acest ciclu de zece până la peste douăzeci de ori pe zi. Consecința a fost un consum mare de combustibil și uzura mai rapidă a aprinzătorului – și tocmai din cauza defecțiunilor aprinzătorului a ajuns la client serviciul nostru. Peste 6000 de aprinderi în un an și jumătate. Clientul era conștient că lucrurile nu stau bine, nu a fost nevoie de prea multe argumente pentru a-l convinge să cumpere și să monteze un termostat.

În imaginea numărul 2 se vede efectul: două aprinderi pe zi, funcționare lină și liniștită, stingere, repaus. Așa funcționează un cazan cu termostat la încălzirea prin pardoseală. În cazul caloriferelor – probabil ar fi ceva mai multe aprinderi, dar tot ar fi mai bine – temperatura din casă sub control, consum mai mic de combustibil, mai puține aprinderi.

Serviciul PellasX recomandă!

Link către termostatele PellasX: https://pellasx.com/ro/produkty-ro/room-control-2-ro/